De ziua Europei - Európa napja alkalmábol

Nu am urmărit neapărat să gătim ceva special pentru această onomastică, dar deh, dacă tot suntem bucătari europeni, am gătit reţete variate care au cuprins o arie largă de răspîndire pe cuprinsul continentului. Prin urmare reţeta de paste din făină de orez cu fructe de mare şi scoici este foarte întîlnită pe toată zona mediteraneeană, în special Italia. Apoi o ciorbă de perişoare care are şi ea o largă răspîndire, fie cu iz românesc şi nordic fie a la grec. Şi cum e musai să mîncăm şi un desert cum îi stă bine omului la o masă pe cinste, am copt o straşnică plăcintă moldovenească, sau poale-n brîu cum i se mai spune pe la ţară. Şi cum ştiţi, ne-am apucat rapid de treabă.
    Ceea ce trebuie să ştiţi nu e reţeta în sine ci ceea ce am descoperit ca şi greşeli care se tot întîlnesc la astfel de reţete sau moduri de preparare inedite, prin care se cîştigă fie timp, fie un aspect mult mai bun decît ceea ce ştiam, sau gust, sau orice alte chestii noi.
   De reţinut cu mare atenţie este faptul că atunci cînd se doreşte la prînz o reţetă de paste, trebuie făcut în aşa fel încît să poată fi servite calde. Noi, bucuroşi nevoie mare, ne-am apucat de ele o dată cu ciorba. Am fiert şi scoicile în apa cu pătrunjel şi foarte multă lămîie. Preferabile sunt scoicile proaspete nu ca ale noastre congelate, dar deh.  Chiar şi acestea trebuie servite calde, mustind de acea zeamă parfumată. Le-am servit reci, dar nu-i nimic. Data viitoare.
        Pastele s-au fiert, s-au lăsat la scurs, fără să le mai dăm prin jetul de apă rece cum facem noi de obicei cu toate pastele româneşti din făină albă. Şi le-am aşezat pe platoul ce urma să îl ornăm. Ne-am dat seama de gafă, şi anume că s-au răcit şi lipit unele de altele, cînd terminasem ciorba. Ca o improvizaţie de moment, pentru a salva situaţia, le-am reîncălzit cu puţin ulei. E bine de ştiut asta în situaţii extreme. Fructele de mare, congelate şi ele, pentru că nu suntem acei fericiţi din zona meditareeană, le-am călit puţin în ulei. Cu siguranţă că acolo, la ei, se foloseşte uleiul de măsline, noi am folosit bineînţeles uleiul de floarea soarelui, ceea ce nu se poate pune în cantitate mare, după care le-am combinat cu pastele reîncălzite. Platoul arăta excelent.
     La ciorba de perişoare au muncit meseriaşii, au tăiat toate zarzavaturile în stil julien şi au urmat metoda clasică de pornire a ciorbei. Ceea ce a fost foarte curios pentru majoritatea dintre noi, a fost modul de preparare a perişoarelor. În general, la noi acasă, ele sunt adăugate direct în ciorbă, spre final, pentru a fierbe, dar în reţeta originală ele se fierb separat. Nu se adaugă orez, iarăşi o obişnuiţă răspîndită, şi chiar din contră, se pot da prin pesmet sau să fie adăugat pesmet în compoziţie.
    Se rulează în biluţe cît mai mici cu mîna înmuiată în apă şi se pun la fiert separat. În bucătăriile care se respectă ele vor fi adăugate în ciorbă atunci cînd se serveşte preparatul. Deci vor fi fierte cu puţin timp înainte pentru a fi calde. Dacă dregem ciorba cu zeamă de lămîie, înseamnă că vom folosi reţeta grecească. Dacă e cu oţet va fi cea din Ardeal. Atenţie, oţetul nu se va pune înaintea dresului cu ouă şi făină pentru a nu strica aspectul, făcînd totul în acele zdrenţe de ou care nu au un aspect plăcut.

Nem feltétlenül akartunk főzni valami különlegességet ,de  ha már mégis európai szakácsok vagyunk, közelünkbe ételeket főztünk amiből megemlíteném a tengeri gyümölcsöt és kagylókat rizstésztával amit az egész mediterrán övezetben megtalálhatunk, különösebben Olaszországban